Cercetând fişa de solicitare cu nr. 667/15.06.2005, ora 11.28, emisă la sediul central al Serviciului de Ambulanţă Judeţean Vaslui, credem că trebuie clarificate mai multe aspecte.
A fost sora Irina decedată la ora 12 sau încă mai trăia? Această întrebare este legitimă prin faptul că în aceeaşi fişă de salvare se descriu semnele negative de viaţă şi câteva din semnele de moarte reală, iar, pe de altă parte, s-a montat o perfuzie şi s-au încercat manevre de resuscitare. Pe aceeaşi fişă se descriu lividităţi (care apar la 1-2 ore de la deces), dar şi rigiditate cadaverică, despre a cărei topografie nu se spune nimic (era bine de precizat, deoarece rigiditatea apare la 2-6 ore de la deces şi cuprinde articulaţia temporo-mandibulară, iar rigiditatea generalizată apare la 8-12 ore de la deces). Este de dorit ca avocaţii grupului Tanacu să încerce să obţină mărturii asupra momentului morţii. În cazul în care sora Irina nu era decedată la sosirea salvării, atunci doza de adrenalină montată în perfuzia cu ser fiziologic depăşeşte dozele prevăzute în nomenclatorul de medicamente. Acest lucru este esenţial de cercetat pentru o expertiză medico-legală autorizată, cerându-se părerea unor toxicologi competenţi.
Actul emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Vaslui referitor la “necropsia cadavrului numitei Cornici Maricica Irina” se cheamă “constatări preliminarii” şi pune următoarele semne de întrebare:
- descrie “agitaţie psihomotorie severă” şi este mai degrabă o lecţie de fizio-patologie decât un protocol necroptic, pentru că vorbeşte fără susţinere obiectivă de “incapacitatea eliminării produşilor de metabolism”, de “dezechilibre acidobazice şi electrolitice”, de “integritatea morfo-funcţională a sistemului nervos central” (?!), de “stare de şoc hipovolemic”, de “perfuzie tisulară inadecvată” etc.;
- raportul de necropsie susţine afirmativ starea de deshidratare, dar nu descrie obiectiv semnele deshidratării pe care le reproducem aici din cartea Medicina legală în practica judiciară de Vladimir Beliş (Ed. Juridic, pp. 47-48): micşorarea globilor oculari, pete Liarché, aspectul cartonat al plăgilor, tegument indurat, uscat;
- nu se face nici o menţiune privind conţinutul gastric; dacă totuşi examenul toxicologic va spune ceva, rezultatul trebuie confruntat cu declaraţiile martorilor privind alimentarea sau nealimentarea victimei;
- examenul necroptic sugerează – în opinia medicului legist de la Vaslui – posibilul deces al victimei în ziua de 15 iunie, la ora 10.00, dar nu argumentează în nici un fel această afirmaţie, cu atât mai mult cu cât medicul de la salvare vorbeşte cu 24 ore în urmă de lividităţi şi rigiditate, dar fără să le descrie aspectul (ceea ce ar fi reprezentat un bun indiciu asupra orei decesului);
- în fine, surprinde uşurinţa cu care medicul legist formulează verdictul “crimă”, cu toate că anexa 2 (articolul 2) din Codul deontologic al Colegiului Medicilor din România îi recomandă prudenţă, în condiţiile în care expertiza medico-legală este departe de a deţine toate probele necesare. Această menţiune, ca şi întregul stil al acestui raport, demonstrează tendenţiozitatea medicului legist de a incrimina exclusiv grupul Tanacu.
După câteva luni se face exhumarea cadavrului şi, găsindu-se antebraţul neputrezit, medicul legist – expert al părţii – constată la locul injecţiei semne vitale (tromboză), dovadă că sora Irina trăia când i s-a făcut injectarea de adrenalină. (Vezi Adevarul despre Tanacu: Irina Cornici a murit ucisa de paramedici cu doze prea mari de adrenalina injectate in inima)
În 22 decembrie 2005, Dan Gheorghiu, medic primar de medicină legală din Constanţa, desemnat de Daniel Corogeanu şi de cele patru călugăriţe, în calitate de expert-parte, a ajuns la concluzia că moartea Irinei Cornici a fost cauzată de o eroare medicală făcută de medicul ambulanţei, care îi administrase tinerei şase fiole de adrenalină. Raportul medico-legal a fost contestat de medicii din Vaslui şi de expertiza Institutului Medico-Legal “Mina Minovici” din Bucureşti.
Redăm concluziile Raportului medico-legal al Dr. Dan Gheorghiu, medic primar medicină legală, expert al părţii:
1. Moartea numitei Irina Cornici a fost violentă.
2. Moartea s-a datorat unei insuficienţe cardiace acute survenite în urma administrării contraindicate şi incorecte şi ca mod şi ca doză (mare) de adrenalină.
3. Leziunile de violenţă constatate au putut fi produse prin comprimare de corpuri dure – contenţie. Sunt minore şi nu au legătură cu cauza morţii. Leziunea de violenţă de la nivelul cotului drept a fost produsă prin înţepare cu ac de seringă, în timp ce victima trăia.
4. Având în vedere existenţa elementelor de reacţie vitală (tromb şi infiltrat hemoragic) apărute în urma puncţiei venoase pentru montarea perfuziei, momentul morţii din 15.06.2005 poate fi stabilit în intervalul situat între orele 12.00 şi 13.20.
5. Din datele medicale existente rezultă că victima era în evidenţa secţiei de Psihiatrie Vaslui cu schizofrenie de tip dezorganizat. Afecţiunea psihică, precum şi tratamentul aplicat la internarea din 21.04.2005 în secţia Psihiatrie nu au legătură cu cauza morţii.
Prezentăm şi Comunicatul de presă al Biroului de Presă şi Comunicaţii al Patriarhiei Române nr.1161/7 iulie 2005 referitor la cazul preotului Daniel Corogeanu de la Mănăstirea “Sfânta Treime” de la Tanacu, judeţul Vaslui:
Atât în relatările presei, cât şi din raportul Episcopiei Huşilor, Sfântul Sinod a luat act cu uimire, consternare şi durere de faptul că în Mănăstirea “Sfânta Treime” din localitatea Tanacu, judeţul Vaslui, sub pretextul unei exorcizări, ieromonahul Daniel Corogeanu, secondat de patru călugăriţe, a supus-o pe tânăra soră Irina Cornici unui inadmisibil regim de suferinţă fizică, ceea ce a dus la moartea victimei. Exorcismul, adică suita de rugăciuni pentru alungarea duhurilor necurate, face parte din doctrina şi practica Bisericii Universale, cu temeiuri în Sfânta Scriptură, şi constă exclusiv din rugăciuni însoţite de stropire cu aghiazmă şi ungere cu untdelemn sfinţit.
Orice acte sau proceduri în afara acestora, de natura celor folosite la Tanacu, se constituie în abateri grave de la disciplina bisericească. Sub presiunea extremă a gravităţii acestui fapt şi în urma refuzului celor împricinaţi de a se supune primelor măsuri disciplinare ale autorităţii bisericeşti, conducerea Episcopiei Huşilor s-a văzut în situaţia ca, în regim de urgenţă, să aplice sancţiuni maxime ieromonahului Daniel Corogeanu şi celor patru călugăriţe,
Sancţiuni de care Sfântul Sinod ia act. Pe fondul statutului incert al Mănăstirii “Sfânta Treime” şi al sustragerii acesteia de sub controlul Episcopiei Huşilor, tragicul eveniment de la Tanacu este primul de acest fel în istoria Bisericii Ortodoxe Române şi în nici un caz nu poate fi emblematic sau definitoriu pentru Ortodoxia românească, după cum nu există nici pericolul ca el să devină contagios în mediile monastice sau parohiale.
Întrucât principiul sinodalitătii îl implică şi pe acela al co-responsabilităţii, Sfântul Sinod a hotărât ca fiecare ierarh să ia măsuri şi să vegheze permanent, în eparhia sa, asupra respectării cu stricteţe a Sfintelor Canoane, a rânduielilor liturgice şi a hotarârilor Sfântului Sinod, aşa încât excesele rituale să fie, după caz, eliminate sau prevenite, cu aplicarea de sancţiuni împotriva vedetismului sau a substratului pecuniar care, de obicei, le generează.
După cum se vede din acest comunicat, Sinodul Sfintei noastre Biserici a incriminat grupul Tanacu cu mult înaintea judecăţii civile (ceea ce de fapt a uşurat mult tribunalului civil sentinţa pe care a dat-o).
Istoria Bisericii Universale ne vorbeşte despre vremurile în care, dacă un monah sau un preot era chemat în faţa tribunalelor civile, episcopul lui îl însoţea în sala tribunalului şi îl susţinea cu prezenţa şi cu rugăciunea sa. Nu a fost şi cazul grupului Tanacu. Ba dimpotrivă…
Extras din lucrarea Prigoana cea dinauntru. Autori: Pr. Prof Dr. Mihai Valică, Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă.
Sursa: tanacu.ro/
